Kitul din imagine a fost prima mea taratoare "serioasa", cea care mi-a inoculat definitiv microbul pentru subiectele terestre, (ea si discutiile ample si uneori interminabile purtate cu Longinus ), eu alegand aceasta macheta datorita formelor ei futuriste si usor agresive.
Se intampla in 1995, macheta mea fiind cumparata de la cineva care avea la vanzare doua bucati, la astronomicul pret de 29,500 lei si intr-o vreme in care piata de plastice occidentale era destul de rara chiar si in Cluj, fiind mai repede acaparata de cele trecute cu sacosa de la vecinul din rasarit.
In fine.
Ceea ce m-a frapat pe mine si mi se pare usor ironic e ca, dupa 21 de ani, si cealalta cutie ajunge sa fie montata tot de mine.
Acum, avand deja experienta primeia, o sa vad cum o voi putea ajuta pe astalalta.
O mica istorie a masinii.
Sub denumirea de Panzerwerfer 42 auf Maultier, respectiv sub mai putin cunoscutul indicativ Sd.Kfz. 4/1, armata celui de-al III-lea Reich a utilizat un complex ce-a imbinat capabilitatile camionului semisenilat de 3 tone Opel Blitz in varianta "Maultier" cu cele ale unui sistem de aruncatoare de rachete nedirijate, cu 10 guri de foc și denumit 15 cm Nebelwerfer 41.
In general, articolele sau discutiile privind acest complex folosesc denumirea de Panzerwerfer 42 auf Maultier, insa cea corecta (mentionata in toate arhivele germane) este Panzerwerfer 43, cifrele indicand in fapt anul intrarii in productie a acestui ansamblu.
Masina fost produsa incepand cu luna aprilie 1943 si pina la finele lunii martie 1945 la uzinele Brandemburg-Havel, prima actiune de front avand loc in luna septembrie 1943, cu o productie ce a urcat pina aproape de 600 exemplare.
Din productia totala, circa jumatate din vehicule au fost destinate ca transportoare a munitiei pentru piesa NbW 41, purtand denumirea de Munitionkraftswagen (Sd.Kfz. 4).
In principiu, ele difereau de ansamblul Sd.Kfz. 4/1 prin lipsa armei ofensive amplasata pe suprastructura compartimentului de lupta, iar din aceste doua versiuni (Sd.Kfz. 4 si Sd.Kfz. 4/1) au fost scoase in 3 variante, diferentele constand in grosimea si inclinatia blindajului precum si ceva modificari minore ale suspensiei.
Panzerwerfer-ul acesta a avut la baza sasiul, motorul, suspensia puntii fata precum si alte cateva componente ce se regaseau la camionul standar Opel Blitz, insa in versiunea semisenilat (Maultier),utilizand suspensia Carden Lloyd in combinatie cu senilele tancurilor Pz–I.
Transmisia de la motorul Opel era asigurata de un ax cardanic legat la rotile motrice ce angrenau senila, totul fiind apoi intregit de un blindaj inclinat, desenat revolutionar in opinia mea.
Ideea de camion semisenilat a fost utilizata nu numai de cei de la Opel ci si de catre Ford sau Mercedes, ultimii utilizand suspensia tancului usor Pz II plasata sub camionul de 4.5 tone - L 4500. Ca o paranteza. Am citit ca si Bussing Nag a avut o tentativa de a combina al lor L4500S (4x2) cu suspensia panzerului II, insa nu cunosc imagini cu asa ceva; din varii motive a ramas probabil doar la stadiul de idee.
A avut urmatoarele caracteristici :
6 metri lungime, 2 latime, sub 3 metri inaltime si o greutate putin peste 7 tone la un blindaj ce nu depasea 10 mm. Viteza maxima era in jur de 40 km/h, iar autonomia era de maxim 140 km, la un consum al motorului de 3600cc ce depasea uneori 100 litri/100 km in teren framantat.
Ehipajul masinii era compus din 3 oameni, mecanic/conductor (era și comandantul piesei), un incarcator si un ochitor/transmisionist. Ca armament defensiv, Panzerwerfer-ul 43 avea o mitraliera MG 34, calibru 7.92 mm.
Armamentul ofensiv la constituit Nebelwerfer-ul 41, ce era compus din 10 tevi calibrul 150 mm montate in doua baterii suprapuse, darea focului realizandu-se electric. Munitia utilizata era in principal exploziva, plasata in tuburi din aliaje subtiri pentru a se obtine un efect sporit de fragmentare. Bateria avea un grad de libertate de 270 grade pe orizontala si o elevatie maxima de 80 grade.
Utiliza un sistem optic de ochire RA 35, iar distanta optima de tragere era in jurul a 4500-6000 metri, maximul balistic fiind de 7000 metri. Din pacate pentru germani, sistemul a avut serioase probleme de acuratete, de multe ori loviturile trase la peste 2500 metri cazand cu o eroare de zeci de metri. Inacceptabil zic eu.
Complexul initial de la care s-a plecat (cel cu 6 tevi), a aparut in 1940, imediat după campania din Franta.
Interesanta a fost solutia aleasa de catre inginerii germani, prin plasarea motorului racheta in capul acesteia iar stabilizarea proiectilului (empirica de altfel) realizandu-se prin imprimarea unei miscari de rotatie in jurul propriei axe. Prin montarea motorului in fata, s-a dorit ca explozia si implicit efectul ei sa se realizeze in aer, inainte ca incarcatura exploziva sa atinga solul/tinta. Ideea in sine nu era rea insa perioada in care a aparut a fost una de pionierat iar lipsa timpului si avansarea frontului nu a permis dezvoltarea/corectarea erorilor de proiectare si apoi de utilizare a armei.
Tactica utilizarii acestei arme presupunea amplasarea in baterie a 3 pina la 6 Panzerwerfere 43 si executarea simultana a unui foc de baraj asupra unei pozitii stabilita dinainte. Datorita inacuratetei armei, echipajele ce-au deservit ansamblul au preferat sa isi plaseze vehiculele intr-un arc de cerc, urmarindu-se ca fiecare baterie sa ramana la o distanta relativ egala fata de tinta, după care executau foc de baraj.
Putine exemplare au fost capturate, majoritatea s-au pierdut pe frontul de est. Din cele care-au luptat pe frontul de vest, au ajuns fie distruse fie in mainile aliatilor, cu ocazia Operatiunilor Overlord sau Cobra.
Din cele capturate spre finele razboiului in sudul Germaniei au supravietuit doar cateva, un exemplar aproape intact (si actualmente functional !!) se afla in custodia muzeului Saumur din Anjou, Franta. Masina asta are anvelope britanice (probabil montate de genistii englezi pentru al putea transporta); un alt exemplar se afla in custodia muzeului tancurilor din Kubinka, in Rusia. Rusii (secretosi din fire) nu au dat multe detalii despre starea acestei masini. In afara de ceea ce se vede in fotografiile cu exemplarul detinut de ei, eu nu cunosc alte detalii.
Cam asta a fost istoria unei masini cu forme frumoase; eu o sa ma stradui sa va prezint povestea unui kit plasticos ce merita a fi ajutat putin.
Bibliografie.
1. Stephan Ward - Panzerwerfer 42 auf Maultier in Action – articol site Missing lynx
2. Peter Chamberlain/Hilary L. Doyle - Encyclopedia of German Tanks of World War II
3. Karl Mueller – Opel Militarfahrzeuge 1906-1956
P.S. Kitul nu mai are decaluri si multe elemente vor fi schimbate sau adaugate, dupa cum se va vedea.
Aceasta postare a fost editata de AdiP: 05 February 2016 - 10:11 PM