"Frații Wright și avionul lor minune care zbura cu atât mai repede cu cât vântul din fata bătea mai tare!
Al doilea aparat al fraților Wright zbura cu atât mai repede cu cât vântul din fata sufla cu viteza mai mare! Este ceea ce susținea Wilbur Wright în doua scrisori datate August 1904.
O alta ciudățenie fizica consta în faptul ca tracțiunea T a elicilor avionului din 1904 devenea mai mare decât rezistenta aerodinamica D (Drag) de-abia la 27 - 28 mile/h lucru ce încalcă legea a doua a dinamicii F = T - D = ma!
In 1904 frații Wright au început sa testeze un nou avion, cunoscut sub numele de Flyer II, undeva lângă orașul Dayton, statul Ohio unde reușiseră sa obțină permisiunea folosirii unei pășuni plate pentru a-și continua experimentele de zbor cu motor începute în decembrie 1903, conform celor susținute de ei.
De-a lungul noului teren de încercare nu dispuneau de pante iar vântul sufla slab comparativ cu cel de pe malul Atlanticului unde frații efectuaseră teste până în 17 Decembrie 1903. De asemenea la început, nu au folosit nici o catapulta pentru a le propulsa aparatul în aer.
Frații porneau motorul aeroplanului care împins de elici, și neajutat de nimic, rula pe o șina în timp ce din fata bătea un vânt de intensitate moderata. In final aparatul se ridica în aer. Până aici nimic care sa încalce vreo lege a fizicii doar ca (vezi scrisorile (1) și (2)) mașinăria Flyer II, odată aflata deasupra solului, își sporea viteza odată cu intensificarea vântului din fata, lucru ce nu are nici o baza științifica deoarece un avion care zboară pe o direcție oarecare paralela cu orizontala, într-o masa de aer ce se deplasează în sens contrar, va înregistra fata de pământ viteza pe care ar fi avut-o în calm perfect minus cea a curentului de aer. Cu alte cuvinte aparatul Flyer II pierdea nu câștiga rapiditate de pe urma vântului.
Este inexplicabil cum contra unui curent de 12 ft/sec avionul zbura cu 33 ft/sec fata de sol iar împotriva unui vânt cu 5 ft/sec mai puternic, de 17 ft/sec, același aparat călătorea cu 42 ft/sec adică câștiga 9 ft/sec (vezi Scrisoarea II pasajele îngroșate).
Asa cum am mai spus, un al doilea element în neregula (vezi Scrisoarea I) este legat de tracțiunea elicilor care devenea mai mare decât rezistenta aerodinamica după atingerea vitezei de 27 - 28 mile/ora. Cum Flyer II pleca din repaus, neajutat de nimic iar sub el era un teren plat, este evident ca ecuația dinamicii sale pe orizontala T - D = ma nu duce decât la viteze negative relativ la pământ. Cu alte cuvinte avionul ar fi accelerat înapoi.
1) Scrisoarea I: Fragment dintr-o scrisoare adresata de Wilbur Wright profesorului Octave Chanute (pionier al planorismului) pe 8 August 1904:
"One of the Saturday flights reached 600 ft. ... We have found great difficulty in getting sufficient initial velocity to get real starts. While the new machine lifts at a speed of about 23 miles, it is only after the speed reaches 27 or 28 miles that the resistance falls below the thrust. We have found it practically impossible to reach a higher speed than about 24 miles on a track of available length, and as the winds are mostly very light, and full of lulls in which the speed falls to almost nothing, we often find the relative velocity below the limit and are unable to proceed. ... It is evident that we will have to build a starting device that will render us independent of wind."
Source: Page 52 of Octave Chanute Papers: Special Correspondence--Wright Brothers, 1904 | Library of Congress
2) Scrisoarea II: Text dintr-o scrisoare, a lui Wilbur Wright către Octave Chanute, datata 28 August 1904:
"Dayton, Ohio, August 28, 1904. Dear Mr Chanute ... ... Since the first of August we have made twenty five starts with the #2 Flyer. The longest flights were 1432 ft., 1304 ft, 1296, ft. and 1260 ft. These are about as long as we can readily make on over present grounds without circling. We find that the greatest speed over the ground is attained in the flights against the stronger breezes. We find that our speed at startup is about 29 or 30 ft per second, the last 60 ft of track being covered in from 2 to 2 1/4 seconds. The acceleration toward the end being very little. When the wind averages much below 10 ft per second it is very difficult to maintain flight, because the variations of the wind are such as to reduce the relative speed so low at times that the resistance becomes greater than the thrust of the screws. Under such circumstances the best of management will not insure a long flight, and at the best the speed accelerates very slowly. In one flight of 39 1/4 seconds the average speed over the ground was only 33 ft per second, a velocity only about 3 ft per second greater than that at startup. The wind averaged 12 ft per second. In a flight against a wind averaging 17 ft per second, the average speed over the ground was 42 ft per second, an average relative velocity of 59 ft per second and an indicated maximum velocity of 70 ft per second. We think the machine when in full flight will maintain an average relative speed of at least 45 miles an hour. This is rather more than we care for at present. Our starting apparatus is approaching completion and then we will be ready to start in calms and practice circling. Yours truly Wilbur Wright."
Source: Page 55 of Octave Chanute Papers: Special Correspondence--Wright Brothers, 1904 | Library of Congress
Cele doua compoziții nu pot avea decât o singura explicație. Wilbur Wright descria experimente imaginare pentru ca pretinsele sale zboruri cu motor sa devina credibile. Neavând o înțelegere corespunzătoare a bazelor fizicii, pentru ca nu terminase liceul și nici teoria aerodinamicii nu era pusa la punct, poveștile sale au scăpări care ii demasca frauda.
Ceea ce descriu frații Wright în textele din 8 și 28 August 1904 sunt mai degrabă adaptări literare ale zborurilor acestora cu planoare efectuate în 1902 și 1903 contra unor curenți puternici care suflau în lungul unei pante. Asa se explica de ce W. Wright scrie pe 8 August 1904: "While the new machine lifts at a speed of about 23 miles, it is only after the speed reaches 27 or 28 miles that the resistance falls below the thrust.". Într-adevăr un planor se poate ridica în aer pe un vânt de 23 mile/ora dacă este ținut, ca un zmeu, sa nu fie suflat înapoi. Pentru a zbura liber însa mai are nevoie de câteva mile la ora imprimate prin împingere în josul dealului. Se ajunge astfel la o viteza a aerului de 27 - 28 mile/h înregistrata cu un aparat de măsura montat pe planorul în zbor. Fenomenul însa se explica pe baza faptului ca viteza aerului la planare este diferita de aceea pe care o înregistrează același aparat transformat în zmeu.
Concluzie, dacă într-adevăr ar fi efectuat zborurile povestite în scrisorile din 8 și 28 August 1904, frații Wright constatau ca viteza fata de sol a lui Flyer II se micșora odată cu creșterea intensității vântului din fata, adică tocmai pe dos fata de ceea ce au pretins."
Aceasta postare a fost editata de simplex: 08 September 2015 - 12:29 AM