Ajutor
De demult, de tine, Taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti...
Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău,
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu
Şi-mi spunea că în altarul
Patriei, nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.
- Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu grai blând şi mângâios,
E cinstită ca şi giulgiul
Sfânt al lui Iisus Hristos.
Şi-apoi, cică-n ţesătura
De mătase s-a-ntrupat
Cerul zilelor de vară,
Limpede şi nepătat,
Spicu-mbelşugat al holdei
Ce se leagănă în vânt,
Sângele ce-a curs de-a pururi
Strămoşescului pământ.
..............................
Avusese el norocul
Să te poarte fluturând,
În război când prin văzduhuri
Treceau plumbii şuierând...
Aceasta postare a fost editata de Longinus: 26 June 2015 - 08:58 AM
Sus
