A aparut la Editura Militara volumul de memorii “Amintirile unui amiral” de c-am Alexandru Constantinescu. Cartea are trei sute de pagini si fotografii; perioada acoperita este 1909- 1941.
Autorul se concentreaza preponderant pe viata cotidiana a unui ofiter de marina, nu menajeaza colegii sau superiorii.
Despre situatia de la inceput de sec. XX: “ofiterii duceau o viata patrirhala, putina instructie, rareori exercitii de ansamblu, numite manevre, restul timpului viata sociala si mai mult chefuri si betii. Erau asa de renumiti in privinta betiilor, incat lumea care ma cunostea si vedea ca nu beau se mira ca ce fel de ofiter de marina sunt.[…]. Din fercire, afluxul de ofiteri formati in tari straine a contribuit mult sa ridice nivelul cultural si marinaresc al corpului ofiteresc si sa puna Marina pe drumul cel bun’’.
In timpul luptelor de la Turtucaia a comandat bateria formata din patru mortiere Skoda cal. 120/10mm demontate de la pupa monitoarelor. Bateria care a avut amenajarile aproape complete la intrarea Romaniei in razboi, a tras toata munitia de sarpnele, dupa care mortierele au fost distruse; Alexandru Constantinescu a reusit sa retraga pe malul romanesc militarii din subordine.
“Acestea din urma (proiectilele brizante cal 120mm pentru mortiere n.r.) erau foarte moderne, focoasele lor insa, nu erau bine studiate, caci unele faceau explozie pe traiectorie aproape de gura tevii si, cand le-am intrebuintat, era cat pe ce sa ma curete.[…]priveam cu binoclul de pe parapet sa vad punctele de cadere, cand m-am pomenit cu aschii din acestea incadrandu-ma , fara sa ma atinga niciuna.Am continuat tirul stand indreptul mastii tunului. Locotenent comandorul Eugen Stihi, secund pe monitorul Lahovary, cred ca in felul acesta a murit, langa obuzierul de pe comanda’’.
Dupa campania anului 1916, o parte dintre ofiterii de marina au fost "vasluiti' (trimisi la Vaslui). In acest fel la nave au ramas personalul a carui pricepere fusese testata in lupta.
Scurta biografie (sursa Academia Navala Mircea cel Batran)
Contraamiralul Alexandru Constantinescu-Bătrânul s-a născut în ziua de 24 februarie 1888. La absolvirea Şcolii Navale din Livorno, în anul 1909, a fost avansat în grad de sublocotenent. A fost repartizat la Divizia de Mare, unde a activat timp de patru ani, după care a fost mutat la fluviu. Pe timpul campaniei din vara anului 1913 a participat la misiunile primite de către Divizia de Dunăre, iar în anul următor a primit comanda vedetei de siguranţă „Maior Grigore Ioan”. La prima conflagraţie mondială a luat parte, cu gradul de căpitan, tot la fluviu, în cadrul Flotei de Operaţiuni. Între anii 1918-1919, a comandat Portul Militar Vâlcov, misiune dificilă, ţinând cont de condiţiile deosebite create prin acţiunile revoluţionarilor ruşi. La încheierea ostilităţilor, a plecat în Anglia, unde s-a specializat, timp de doi ani, ca ofiţer stat-majorist.
În anul de învăţământ 1922/1923 a fost profesor la Şcoala Navală din Constanţa, după care a fost detaşat timp de patru ani, la Serviciul Maritim Român. La revenirea în Marina Română, a fost încadrat ajutor-şef corp la Şcoala Navală pentru un an. Următorii trei ani a fost în cadrul Diviziei de Mare, ambarcat, succesiv, la bordul distrugătoarelor „Mărăşti”şi „Regina Maria, apoi şef de stat-major al marii unităţi. Din anul 1931 a lucrat la Şcoala Navală „Mircea” până în anul 1934, când a fost numit comandant al Şcoalelor Marinei, funcţie ce o va deţine timp de cinci ani.
Se cere menţionat faptul că în acest răstimp a fost comandată şi construită în Germania, la Hamburg, nava-şcoală „Mircea”, spre folosul elevilor şi cadrelor şcolii. Nava a sosit în ţară la 17 mai 1939.
Între anii 1939 – 1941, ofiţerul a fost în fruntea Comandamentului Litoralului Maritim, de unde a fost pensionat la 30 iunie 1941 şi avansat în grad de contraamiral în rezervă.
Felicitari colectivului Editurii Militare!
Inarmeaza-te cu carti