Marina romana- ipoteze de dezvoltare la sfarsit de sec. XIX
Dupa incheierea manevrelor din septembrie 1897, constatandu-se faptul ca "vasele care exista au inceput sa se invecheasca si unele dintre ele nu au nicio valoare miltara", prim-ministrul Dimitrie Sturdza lanseaza in mesajul de deschidere a sesiunii parlamentare problema aprobarii unor constructii navale noi.
Preocupari existasera in domeniu, atat in cadrul Ministerului de Rasboi, cat si intr-un grup de initiativa constituit din ofiteri de marina si civili.
Directia marinei din ministerul de razboi elaborase in perioada 1895-1896 doua ipoteze:
-un program care prevedea o fregata de 2000 tone pentru scoala si canoniere cuirasate de mare;
-infiintarea de detasamente la Calafat, Turnu-Magurele si Cernavoda dupa modelul celor existente deja la Sulina, Chilia si Isaccea si achizitionarea a 16 salupe noi de politie fluviala.
Din fericire, propunerile de mai sus au fost respinse (doar salupele fluviale ar fi costat 1.000.000 lei).
Canoniera cuirasata franceza din clasa "Cocyte", propunere respinsa de conducerea ministerului de razboi.
Cocyte, Achéron, Flamme, Grenade, Mitraille, Phlégéton, Styx serie de canoniere cuirasate a caror constructie a fost puternic contestata din cauza costurilor mari, a calitatilor nautice cel putin indoielnice si a utilitatii militare reduse.
Les quatre canonnières du type Achéron ont un déplacement de 1800 tonnes ; 1700 cv, 55,2 x 12,3 x 3,6 m, 2 hélices, 110 hommes, I x 274 mm, I x 138 mm, IV x 47 mm.
A noter que les quatre type Fusée (Flamme, Grenade et Mitraille) est plus petit : 1073 t et I x 240 mm.
Cocyte a été armée en janvier 1899 pour remplacer Flamme à Dunkerque pour la Défense mobile, condamnée en 1910.
Source : Jean-Michel Roche, Dictionnaire des bâtiments de la flotte de guerre française de Colbert à nos jours, vol II, 1870-2006, Rezotel Maury, 2005.
Conway's, All the word's fighting ships 1860-1905, Conway maritime press, 1979.