Este greu de spus care ar fi fost impactul flotei romane asupra raportului de forte din Marea Neagra in cazul in care programul maritim ar fi fost finalizat. Poate ca s-ar fi lansat doar doua cuirasate de paza a coastei si patru contra-torpiloare; alaturi de ele mai erau cele cinci pacheboturi SMR, potentiale crucisatoare auxiliare si puitoare de mine. Probabil ca unitatile ar fi intrat in serviciu in perioada 1905-1907, deci echipajele ar fi avut timp sa-si cunoasca navele pana in 1914.
In anul 1914, flota otomana avea ca nave principale doua cuirasate germane cumparate in 1910. Mai purtau steagul otoman doua crucisatoare (Hamidiye si Mecidiye lansate in 1903), doua crucisatoare usoare din clasa Peyk-i Şevket, canoniere-torpilor, distrugatoare , torpiloare si nave auxiliare. Prestatia lor in razboaiele balcanice a fost neconvingatoare. In plus, la sfarsitul sec XIX turcii s-au lansat intr-un program bizar de modernizare a unor vechi corvete, navele rezultate fiind in opinia specialistilor romani ai vremii ca fiind fara valoare militara.
Cuirasatul TORGUT REIS:
Corveta MESUDIYE inainte si dupa modernizare: