[177]

"Elisabeta" la Sulina.
In prim-plan sunt doua vanatoare rusesti de submarine. Fotografia este preluata din revista "Modelist Korabel", din lipsa de timp nu am mai cautat-o in revista, asa ca o postez in varianta cu watermark.

[177]

H.M.S. "GORGON"

In 1919 guvernul britanic a facut o oferta interesanta partii romane: transferarea cu titlu gratuit a unei nave de lupta , personal pentru instruirea echipajelor romanesti de la mare; guvernul roman ar fi trebuit sa cedeze o serie de atributiuni de suveranitate in ceea ce priveste flota militara. Chestiunii nu i s-a dat foarte mare atentie, am gasit-o mentionata lapidar in memoriile lui Alexandru Marghiloman, ulterior in MODELISM. Englezii au ales o nava de paza a coastei: H.M.S."Gorgon".

Cateva date tehnice:
deplasament 5838 t
lungime 94.5 m
latime 22.4 m/16.8m
pescaj 5.0 m
viteza max. 14nd
armament: 2 × 234 mm 4 × 152 mm 2 × 76 mm

Guvernul roman a refuzat oferta, englezii, coplesiti de stocurile excedentare de razboi, au retras nava din serviciu in 1919.

Partea interesanta este aceea ca nava sora H.M.S."Glaton" a fost distrusa de o explozie interna cauzata de un perete prost izolat care separa o magazie de munitii de sala masinilor. "Baietii destepti" de pe santierele Armstrong Whitworth au furat lemnul de pluta prevazut ca izolator si l-au inlocuit cu hartie de ziar...

Aceasta postare a fost editata de 177: 09 June 2015 - 07:01 PM

[177]

"Jeanne Blanche"

Yahtul "Jeanne Blanche" era atasat ambasadei franceze la Constantinolpol. Atunci cand intrarea Imperiului Otoman in razboi alaturi de Germania era iminenta, personalul francez a incarcat la bord documentele si inventarul de valoare si s-a refugiat la Sevastopol. Evenimentele din Rusia au luat o turnura neasteptata, asa ca francezii si-au gasit adapost la Sulina, departe de tulburarile revolutionare. Pacea de la Buftea, a ridicat o noua problema- posibilitatea capturarii de catre germani a navei franceze. A fost gasita si solutia: vaporul a fost vandut Romaniei cu o suma modica. La bord a fost arborat pavilionul romanesc.
In noua situatie a aparut o noua problema; ofiteri lipsiti de simtul onoarei au incercat sa devalizeze nava rupand sigiliile si coborand de la bord cu buzunarele pline de linguri si furculite din inventarul abasadei franceze la Constantinopol. Au fost facute eforturi disperate pentru a se limita proportiile jafului (ex. a fost recuperata cada de baie demontata de un smecher in uniforma de ofiter al marinei romane). In 1920 yahtul revenise sub pavilion francez.



Cateva date tehnice:

Forges & Chantiers de la Méditerranée, La Seyne sur Mer.
Commencé : 1893
Mis à flot : 1894
Terminé : 29.11.1894
En service : 1894 (MM)
En service : 1908 (MN)
Retiré : 1920 (MN)
Retiré : 1920-1927 (MM)
Caractéristiques : 420 t ; 550 tpc ; 263,5 tjb ; 84,6 tjn ; Plans Lagane ; 60,80 (ht) 51 (pp) x 7,40 x 4,65 m ; TE 3,25 m ; 820 cv à 130 tr/mn ; 1 machine alternative à pilon à triple expansion ; distribution Stephenson ; 1 chaudière cylindrique tubulaire à retour de flammes à 3 foyers Purves timbrée à 10 kg/cm² ; 1 hélice ; 12 nœuds ; 43 hommes.
Armement : II à IV de 37 mm.

[florin44]

Ofițeri români hoți... Trist...

[Longinus]

Flota militara a Romaniei se moderniza cu o vechitura englezeasca ?
Hm. Cred ca am mai auzit povestea asta, dar nu-mi pot aminti ...unde si cand.
Parca asa...vag, mi-ar veni un nume, in minte...HMS Coventry ,cumva ? Ba ar mai fi unul: HMS London ?
Neah...nu cred ! Ca doar pe astea s-au platit bani buni, pe cand HMS Gorgon era moca. De fapt nu chiar moca, dar totusi.
Cat despre francezi...sa zica mersi(pe limba lor) ca au mai ramas cu yahtul. In zilele noastre s-ar fi ales cu o barca de salvare, in cel mai bun caz !. Flota Romaniei...mofturi...au disparut ele, vreo 300 de nave, ce atata caz pentru niste tacamuri mai de soi !?! Si-apoi...ce,azi n-avem "ofiteri
" prin Paris(de pilda) ?
Iaca, nimic nou sub soare. Istoria se repeta (aproape) intotdeauna.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 13 June 2015 - 05:11 AM

[177]

"Principele Nicolae" (in fotografia de mai jos cu inmatriculare CEO) a servit sub pavilion romanesc drept nava de comandament.

Longinus, la 13 June 2015 - 05:03 AM, a spus:

Flota militara a Romaniei se moderniza cu o vechitura englezeasca ?

Cele doua distrugatoare italiene primite la inceputul anilor '20 au ridicat la inceput numeroase probleme de intretinere si exploatare. Camasa unei turbine de pe "Marasti" s-a fisurat si a fost "carpita" in stil romanesc, nava ramanand cu restrictie de viteza. Acelasi lucru se intamplase cu masina yahtului-canoniera "Stefan cel Mare" (primul) in primii ani de serviciu, cand lipsa de experienta a mecanicilor romani a dus la distrugerea masinii cu abur care a fost reparata la Viena cu un cost foarte mare.
Poate ca echipa britanica de instructori era mai valoroasa decat "H.M.S. GORGON".

Aceasta postare a fost editata de 177: 13 June 2015 - 11:05 AM

[177]

Cateva fotografii cu monitoarele romanesti dupa modificarile din primavara anului 1917.
Planurile au fost publicate in revista MODELISM la inceputul anilor '90. Au fost redesenate pentru modelism dupa planurile originale de santier puse la dispozitia dr. ing. Cristian Craciunoiu de catre ing. Friedrich Prasky.

[177]

Remorcherul auxiliar "Borcea"

Din pacate nu am gasit fotografii cu remorcherul "Borcea" din timpul razboiului. A fost inarmat cu un tun cal. 57mm si doua mitraliere. Perioada sa de glorie s-a desfasurat in anul 1919 cand a facut parte din Escadrila de Nistru.
Am citit mai multe lucruri (nesustinute de documente) ca ar fi fost yaht regal, ca ar fi fost cedat U.R.S.S., dar printr-o minune s-a evitat predarea etc.
"Borcea" a fost construit la Turnu Severin in anul 1914 pentru N.F.R. ca nava de transport pe ruta Cernavoda-Calarasi. Am vazut o fotografie anterioara anului 1916 din colectia dr.ing. Cristian Craciunoiu: la bord sunt oameni obisnuiti cu obisnuitele lor bagaje. Yahtul regal fluvial a fost "Stefan cel Mare" ex. D.D.S.G. "Orient" care putea atinge 20nd.
Consultand Conventia intre guvernul U.R.S.S. si guvernul Romaniei, relativ la livrarea de catre Romania a marfurilor pentru acoperirea daunelor cauzate de Romania U.R.S.S. , prin operatiunile militare si ocuparea teritoriului sovietic , paragraf 6, anexa 2 se poate constata ca "Borcea" nu este trecut pe lista celor 22 remorchere cedate.

[177]

In ciuda vechimii lor, au fost folosite pe intreaga durata a razboiului. In 1917 se mai exersau lansarile cu torpile pe Dunare.
Doua fotografii din 1917 datorate Serviciului fotografic al armatei romane:


Planurile torpiloarelor romanesti de la 1888 au aparut in revista MODELISM la mijlocul anilor '90. Planul de forme publicat este un extras din desenele originale ale unei clase cvasiidentice, fiind necesara doar o modificare la pupa. In colectia dr.ing, Cristian Craciunoiu se mai afla manualul masinii cu abur (romanesc) si fragmente din documentatia originala.

La muzeul marinei romane te mai asteapta o surpriza: nicio fotografie, desen sau macheta a acestor unitati!!! parca nici nu ar fi existat!!! remarcabila contraperformanta.

Iata mai jos contractul pentru torpiloare:

Contract

Intre domnul A. Coville, inginer, reprezentantul societăţii anonime „Forges et Chantiers de la Mediterranee" şi ministru de rezboi român pentru construcţia a trei torpiloare
Subsemnatul A. Coville, inginer, reprezentantul societăţii anonime „Forges et Chantiers de la Mediterranee", în virtutea actului împuternicit din 15 decembrie 1886, se obligă către Ministerul de Rezboi român de a construi în atelierele sale din Le Havre şi a preda la Le Havre trei torpiloare, în condiţiile următoare:

Articolul I.
Torpiloarele vor fi construite după planurile şi caietele de sarcine alăturate. Dimensiuniele lor vor fi aproximatif următoarele:
Lungime 35,50 m
Lărgime totală 3,50 m
Adîncimea de deasupra chilei pînă dasupra punţii 2,50 m
Pescajul la pupa 1,80 m
Greutatea în încărcări 50,700 tone
Greutatea cu magaziile pline cu cărbuni 56,100 tone
Iuţeala 20 noduri
Puterea maşinei 540 cai
Tunul revolver cu muniţiele sale precum şi tuburile de aruncat torpilele nu fac parte din furnitură, însă constructorii se obligă de a face instalaţia acestora la bord după planurile stabilite, fără ca pentru aceasta să aibă dreptul de a cere vreo sumă oareşcare. Ministrul de rezbel se însărcinează cu toate acestea de a face cunoscut planurile tuburilor de aruncat torpilele, precum şi instalaţia lor, înainte de 1 iunie a anului curent. O dată acest termen trecut, termenul de predare va fi prelungit în consecinţă.

Articolul II.
în tot timpul construcţiei ministrul de rezbel are dreptul de a pune să se supravegheze lucrările de o comisiune care va avea liberă intrarea în atelierele şi clădirile societăţei.
Articolul III.
Toate materialele întrebuinţate în construcţia acestor torpiloare şi a aparatelor motoare vor fi de calitatea întrebuinţată în marina de rezbel franceză pentru construcţii asemenea şi vor fi conforme planurilor şi caietelor de sarcini alăturate; ele vor fi lucrate cu cea mai mare îngrijire. Comisiunea va avea dreptul de a încerca materialele întrebuinţate; aceste încercări vor fi în sarcina constructorilor şi vor fi executate conform obiceiurilor marinei de rezbel franceze.
Articolul IV.
Comisiunea va avea dreptul de a refuza toate materialele care nu vor fi din cea mai bună calitate, precum şi toate lucrările care nu vor fi executate cu îngrijirea ce comportă construcţia a astfel de bastimente. Ea va avea prin urmare dreptul de a refuza o lucrare rău executată şi de a cere ca să fie făcută din nou.
Articolul V.
Comisiunea va avea dreptul de a face mici modificări şi de a complecta omisiunile, bazîndu-se pe instalaţiile bastimentelor de acest soi ale marinei de rezbel franceze, în tot timpul construcţiei, modificări care nu ar atrage după sine o sporire de preţ. Dacă cu toate aceste, aceste modificări ar atrage o sporire sau o micşorare în preţ, se va ţine socoteală Ia cea clintii plată ce va urma. Modificările preţului ce vor urma din modificările planurilor sau caietelor de sarcine va fi stabilit de un comun acord.
Articolul VI.
Torpiloarele vor fi predate la Le Havre gata de a lua marea în urma încercărilor satisfăcătoare, după un timp de 8 luni pentru întaiul de nouă luni pentru al doilea şi de zece luni pentru al treilea, socotit cu începere de la data semnăturei contractului. .
Articolul VII.
în caz cînd predarea va fi întîrziată mai mult de cincisprezece zile pentru fiecare torpilor, constructorii se însărcinează de a plăti Ministerului de Rezbel o amendă pentru fiecare zi de întîrziere peste acest termen de: 60 franci pentru 1 chenzină ce va urma; 120 franci pentru a 2-a chenzină ce va urma; 160 franci pentru a 3-a chenzină ce va urma; 200 franci pentru a 4-a chenzină ce va urma. Aceste sume vor fi reţinute din cea din urmă plată.
Dacă predarea nu se va executa după acest din urmă termen de două luni, ministrul de rezbel îşi rezervă dreptul de a refuza torpiloarele. în acest caz constructorii vor fi obligaţi de a înapoia întreaga sumă plătită cu procente de 10% şi în plus 16 000 franci de fiecare torpilor cu titlu de despăgubire, fără ca constructorii, pentru acest singur caz, să aibă dreptul de a recurge la arbitri, de a face apel sau de a cere judecata.
Articolul VIII.
Cu toate aceste, dacă vor fi întîrzieri în plăţile stipulate la articolul XIV din prezentul contract, sau dacă din cauza timpului rău împedecînd încercările, sau dacă lucrările de construcţie vor fi împedecate din cauză de grevă generală a lucrătorilor din localitate şi împrejurime, sau dacă din cauză de incendiu, de cutremure de pămînt, de uragane care ar atrage destrucţia atelierelor, şi prin urmare imposibilitatea lucrărilor, atunci termenul de predare va fi prelungit în proporţie. Toate cauzele de întîrziere expuse în acest articol, precum şi acele care ar rezulta din cauza modificărilor prevăzute la articolul V, trebuesc a fi susţinute de procese-verbale încheiate de comisiunea de supraveghere.
Articolul IX.
încercările de mare iuţeală vor fi executate cu încărcarea de 7,700 tone prevăzute în prezentul contract.
Se va proceda la măsura vitezei în modul următor: se vor face la începutul şi la sfîrşitul experienţei trei simple treceri consecutive în faţa unei baze de o lungime minimum de una milă, între care se va intercala un parcurs fără întrerupere în drum liber şi în linie dreaptă, de o durată exactă de două ore. Constructorii nu vor avea să facă nici o observaţie dacă din cauză de rondouri sau de marşuri înainte şi înapoi făcute pe bază, timpul total al încercărei va trece peste trei ore.
Calculul avansului se va face în modul următor: se va hotărî pentru fiecare din cele 6 treceri, efectuate dinaintea bazei, raportul între lungimea bazei şi numărul de rotaţii total întrebuinţat pentru a o parcurge. Media acestor rapoarte socotind odată trecerile nr. 1, 3, 4 şi 6 şi de două ori trecerile nr. 2 şi 5 va fi luate ca avans. Pentru parcursul în drum liber, al căruea durată este fixată la două ore, se va socoti numărul total al rotaţielor obţinute în acest parcurs; distanţa parcursă în aceste două ore se va obţine înmulţind avansul mediu al încercărilor făcute pe bază, prin numărul total de rotaţiuni obţinut în timpul încercare! de două ore şi această distanţă va servi a stabili iuţeala în noduri a torpilorului. în tot timpul încercare! presiunea la căldare nu va fi mai mare de 11 kg, nici presiunea aerului mai mare de 12 cm de apă.
Incercările vor fi făcute cu mare frumoasă, la adăpostul vantului şi curenţilor. In aceste condiţii viteza media va trebui să fie de douăzeci noduri.
Fiecare torpilor va fi în urmă supus la o încercare cu viteză redusă între 10 si 12 noduri, de o durată de 8 ore consecutive. Numărul de rotaţii necesar pentru a obţine această viteză se va determina prin o experienţă făcută în faţa bazei. în tot timpul acestor încercări funcţionarea maşinei nu va trebui să lase nimic de dorit. Consumaţia apei şi a cărbunilor va fi măsurată cu grijă. în timpul ambelor încercări, dacă constructorii vor dori, se vor îmbarca şi obiecte de schimb, însă acestea nu vor intra în greutăţile prevăzute ca încărcare.

Articolul X.
Toate experienţele, precum şi încercările torpiloarelor, vor fi în sarcina şi pe riscul constructorilor. Cheltuielile de întreţinere pînă la predare vor fi de asemenea în sarcina constructorilor.
Articolul XI.
în cazul cînd condiţiele stipulate la articolul IX nu vor fi îndeplinite, adecă dacă viteza va fi mai mică decît 20 noduri, constructorii se obligă de a înapoia ministrului de rezboi 1 100 lei de fiecare zecime de nod obţinut mai puţin. De asemenea ei au dreptul la un premiu de 1 100 franci pentru fiecare zecime de nod obţinut peste douăzeci noduri.

Articolul XII.
Cu toate acestea, daca viteza va fi de 19 si 1/2 nd., ministrul de razbel isi rezerva dreptul de a refuza bastimentul, in care caz constructorii vor trebui sa inapoieze toate sumele primite, in timp de 15 zile lucratoare.
Articolul XIII.
In tot timpul cat va ţine construcţia pană la predare, constructorii se obligă de a asigura torpiloarele în contra focului şi altele pe numele ministrului de rezbel român, pană Ia sumele vărsate pentru aceste. Poliţele de asigurare vor fi înmînate comisiunei.

Articolul XIV.
Este bine înţeles că bastimentele şi maşinele vor fi considerate ca proprietatea guvernului român. Constructorii sunt datori, cu toate acestea, de a plăti toate taxele impuse de guvernul francez sau altul avînd drept pînă la epoca cînd încercările vor fi terminate şi pînă în momentul luării în posesie.Constructorii vor fi priviţi ca responsabili de orice accident ce s-ar întîmpla bastimentelor; ei nu vor fi desărcinaţi de această răspundere decat prin procesul verbal de luare în posesiune a fiecărui torpilor de către delegaţii ministrului.
Această luare în posesiune va avea loc cel mai tîrziu la 1 martie 1888-pentru toate trei torpiloare. Acest termen trecut, cheltuielile de asigurare şi de întreţinere vor cădea în sarcina ministrului de răzbel.

Articolul XV.
Pentru această furnitură nu se va cere nici o cauţiune,, însă pe lingă fiecare factură de plată a ratelor hotărîte la articolul XVI,constructorii vor furniza1 o cauţiune a „Comptoir d'Escompte" din Paris, care se angajează solidar a înapoia totul sau parte din sumele vărsate, in caz de reziliere a prezentului contract, sau în caz de înapoiere a întregei sau părţi din furnitură, în urma neexecutării clauzelor înscrise în prezentul contract sau caiete de sarcini.
Articolul XVI.
Preţul fiecărui torpilor complect terminat în toate părţile sale, prevăzut cu toate obiectele de armament înscrise în specificaţii gata de a lua marea, cu excepţie de combustibil, provizii, instrumente nautice şi efecte de culcare şi îmbrăcăminte, predat la Havre este fixat la suma de două sute douăzeci şi opt mii franci în aur (228 000 franci aur).
Preţul total al comendei, adecă de 684 000 franci este plătibil la Paris în cinci termine şi în modul următor:
l-iul termen. Una cincime, adecă 136 800 franci, în cele dintîi 10 zile după semnarea contractului.
2-lea termen. Una cincime, adecă 136 800 franci, cînd cele trei schelete vor fi preparate.
3-lea termen. Una cincime, adecă 136 800 franci, după ce cele dintîi două torpiloare vor avea bordajele montate şi principalele piese ale maşinilor bătute sau topite.
4-lea termen. Una cincime, adecă 136 800 franci, cînd cele dintîi două torpiloare vor avea aparatele lor motoare la bord şi al treilea va ave? bordajele sale montate.
5-lea termen. Una cincime, adecă 136 800 franci, în trei rate după încercările satisfăcătoare a fiecărui torpilor.

Articolul XVII.
Epocele de plată vor fi constatate prin certificate liberate de comisie şi plăţile trebuiesc a fi achitate 15 zile după ce aceste certificate vor fi ajuns la Ministerul de Rezbel.
Articolul XVIII.
Constructorii vor furniza principalele planuri ale corpului şi maşinelor cerute de comisiune.
Articolul XIX.
în caz de neînţelegeri între comisiune şi constructori, se vor numi doi arbitri aleşi de fiecare din părţile contractante; aceştia vor trebuit să îşi facă cunoscut decizia lor în cele întîi opt zile.
în caz de divergenţă de opinie între arbitri, preşedintele Curţei de casaţie din Paris va numi un al treilea arbitru, care judecă definitiv fără apel.

Articolul XX.
Constructorii sunt obligaţi a plăti cheltuielile de timbru şi înregistrare cerute de legile române.
Articolul XXI.
Constructorii se angajează de a trimite torpiloarele în un port român pentru o plată ce se va fixa în urmă şi în raport cu voiajele analoage.
Articolul XXII.
Planurile puse în concordanţă cu prezentul contract şi caiete de sarcini vor fi trimise guvernului român cel mult de o lună.

Ministru, General Al. ANGELESCU
Şeful serviciului, Căpitan N. MARDARI
1887, martie, 30

Arhivele statului Bucureşti, fond Ministerul de Război, Direcţia marinei, dosar nr. 111887, f. 2 — 7. Copie.

[177]

Navele de razboi austro-ungare si germane au lansat in perioada 27-31 august 1916 atacuri de succes asupra instalatiilor portuare si navelor stationate la Giurgiu, Tr. Severin, Calafat, Zimnicea, Corabia. Au fost produse pagube materiale, a fost pierdut material flotant. Masurile de aparare luate de comandamentul roman s-au dovedit a fi ineficiente bazandu-se prea mult pe mine si statii de lansare a torpilelor, slab protejate de artilerie. Centralii nu au suferit pierderi.
Una dintre unitatile folosite de austrieci a fost remorcherul armat "Samson" (ex. remorcher al D.D.S.G.)



lungimeXlatimeXpescaj-62,0x8,50/16,58x1m
deplasament 476t
armament 2x70/18mm, 2x45mm, 6x8mm

[177]

Un raport asupra bataliei de la Turtucaia (sursa: "Romania in razboiul mondial 1916-1919" volumul I, Documente-anexe, editat de catre Ministerul apararii nationale aparut la Monitorul oficial si imprimeriile statului 1934)

[177]

Un alt episod al tragediei de Turtucaia

Actiunea vedetei No. 6 in sprijinul infanteriei romane care se retragea spre Silistra.

sursa "Dictionarul marinarilor romani" -autor Marian Mosneagu, Ed. Militara 2008

Vedeta No.6 "Nicolae Grigore Ioan"


Cpt. Constantin (Pachita) Dumitrescu (13.05.1883-24.08.1916)


Din pacate nu am reusit sa gasesc o fotografie cu slt. Ion Ghiculescu secund al vedetei No.6, cazut la datorie in aceeasi misiune.
La muzeul marinei romane nu exista expuse fotografiile celor doi eroi si nici a vedetei No.6.
Macheta unei vedete expusa la aceeasi institutie este executata la nivelul fostelor cluburi de pionieri:
mmr

[177]

Poetul George Topirceanu a participat la luptele de la Turtucaia in calitate de ofiter de artilerie, apoi, dupa pierderea pozitiilor intarite, ca infanterist. Au urmat doi ani de prizonierat in Bulgaria.

sursa: George Topirceanu "Memorii de razboi"



George Topirceanu (20.03.1886-07.05.1937)



“Toate însemnările câte le făcusem zi cu zi pe hârtie mi s-au pierdut. Multe amănunte s-au șters din amintirea mea, unele mi-au rămas prea confuze și poate că le-am uitat ordinea în care sau petrecut, dar multe mi s-au întipărit pentru totdeauna în suflet, vii și clare, parcă le-aș fi trăit ieri. Mai târziu, oamenii de specialitate vor face desigur o expunere tehnică și generală a luptelor de la Turtucaia. Eu n-am vrut să dau decât o serie de icoane, schițate în fugă, o povestire sumară și obiectivă a celor ce s-au petrecut numai în jurul meu și la care am luat parte. Dar povestirea acelor întâmplări crâncene a adus, firește, multă durere inimii tale de român, cititorule. D-apoi mie! Poate că ar fi fost mai bine să le lăsăm, și eu și ceilalți supraviețuitori, în întunericul uitării grabnice cu care am fost obișnuiți să trecem întotdeauna peste lumina prea brutală a realității. Dar amintirea vie și caustică a unei nenorociri nu trebuie lăsată uitării. Ea arde și oțelește sufletul unui bărbat. Iar eu n-am scris broșură pentru copiii de școală. Mă vei întreba, poate, care a fost pricina înfrângerii noastre de la Turtucaia? Deși sunt un profan în ale milităriei, totuși, în credința că mărturiile viitoare nu-mi vor aduce dezmințire, îți răspund hotărât: Atât numărul și calitatea trupelor aflătoare acolo la începutul luptei – în mare parte milițieni, dispensați revizuiți etc., regimente recrutate din Dobrogea sau Cadrilater, pline de turci și de bulgari – cât și faptul că întăriturile nu erau încă terminate, probează că noi nu ne-am așteptat la un atac repede și violent al bulgarilor în acest punct."
George Topirceanu

Cele doua calamitati in uniforma romaneasca: Mihail Ceaur-Aslan si Dumitru Iliescu
Cei doi aveau cateva lucruri esentiale in comun: apetenta pentru petreceri interminabile, superficialitate in exercitarea meseriei, comportament scandalos , totul compensat prin puternice legaturi politice.

[177]

Misiunea Diviziei de Dunare in apararea capului de pod Turtucaia (sursa: "Romania in razboiul mondial 1916-1919" volumul I, Documente-anexe, editat de catre Ministerul apararii nationale aparut la Monitorul oficial si imprimeriile statului 1934)

[177]

continuarea documentului de mai sus:

[177]

Referitor la documentul postat mai sus, este surprinzatoare lipsa unei ipoteze de lucru in eventualitatea unei evacuari a trupelor de la Turtucaia. In 1913 au trecut Dunarea 6380 de ofiteri, 245.400 trupa, 514 tunuri, 262 mitraliere, 89.650 cai*, deci capacitate de transport exista. Slaba pregatire si lipsa de vocatie a ofiterilor de la conducerea armatei romane a fost un factor determinant in campania anului 1916.
* sursa "Consideratii privind capacitatea de lupta si actiunile armatei romane in anul 1913" cc. st. dr.Petre Otu

Ce s-a intamplat cu prizonierii romani, putem afla si din amintirile poetului George Topirceanu

[177]

"Principele Carol I" a fost proiectat si construit la Santierul Naval Tr. Severin. In vara anului 1916 era amenajat ca nava-spital. Vaporul a supravietuit razboiului.
Extrase din planurile constructive au fost publicate in "Low Danube paddle steamers" (autor dr. ing. Cristian Craciunoiu-1995) si in revista MODELISM.



foto colectia Marinel Chiriac

Aceasta postare a fost editata de 177: 19 July 2015 - 04:43 PM

[177]

Turtucaia, 02.09.1916- 02.09.2015

Soldati romani cazuti la Turtucaia; fumul din imagine provine de la gara Oltenita (arhive bulgare):

Aceasta postare a fost editata de 177: 02 September 2015 - 07:24 PM

[177]

Ofiteri bulgari la Turtucaia langa un tun romanesc. Forma scutului ma duce cu gandul la vechile tunuri Krupp cal. 150mm de pe crucisatorul ELISABETA.

[Babacu]

Crunte pozele cu militarii morți. Ați văzut că aveau opinci în picioare?