Postat 17 May 2015 - 03:38 PM
Uite cum cred eu ca sta treaba, nu sunt vreun fel de specialist, e o parere personala, deci poate fi gresita sau nu:
otelul din care erau facute tancurile din primele doua razbeluri nu era nicidecum vreun otel inalt aliat cu mari si savante protectii anticoroziune. Otel banal, pasibil de a rugini la cel mai mic contact cu apa sau aerul umed. Evident asta nu inseamna ca la prima ploaie se dezintegreza din cauza oxidarii, dar suficient cat sa se vada stratul superficial de rugina. Acest otel laminat (sau turnat pe alocuri) era acoperit in cel mai bun caz cu grund si apoi cu vopsea. Spun in cel mai bun caz pentru ca adeseori se vopsea peste metal fara a mai avea vreme, chef si bani de grunduit. Nu mai amintesc de perioada de sfarsit de razboi in care treburile nu mai stateau prea roz si se trimiteau tancuri in lupta vopsite ca vai de ele, date cu var, sau cu subansamble inlocuite, sudate, montate, fara a fi vopsite deloc. Ei bine aceste grunduri si vopsele, chiar daca probabil nu erau de genul celor cu care vopsesti gardul, am mari indoieli ca erau mult mai breze din punct de vedere al rezistentei mecanice. Nici nu ar fi avut de ce sa fie altfel in conditiile in care vopseaua servea la identificare si camuflare - nimeni nu se astepta ca un tanc sa reziste atata pana era doborat de rugina. Spun asta in special pentru ca (si aici o spun cu cea mai mare certitudine) am vazut fotografii in care vopseaua era sarita, scorojita, uzata pana la metal in portiuni in care uzura era ca sa zic asa blanda - de exemplu manere, muchii, etc care au ramas fara vopsea fiind supuse doar la frecari moderate de genul pasesc in mod repetat pe aceeasi portiune de muchie a turelei, sau folosesc acelasi maner si se duce vopseaua de pe el, dewchid / inchid capacul turelei si toata vopseaua de pe marginea capacului e sarita, etc. Si atunci ma intreb cum ar putea rezista vopseaua si grundul la adevaratele solicitari (contactul cu munitia fie ea si de infanterie, accidente si treceri prin ziduri, rape, santuri si alte nenorociri de care se mai frecau in lupta). De aceea personal cred ca in realitate erau suficient de multe motive de vopsea sarita / rugina decat ar parea la prima vedere. N-are rost sa mai vorbim despre praf, noroi, etc. In afara de asta, orice insemna aparatoare, accesoriu din tabla atarnat pe undeva, era imposibil sa nu aiba urme de rugina, datorita solicitarilor, datorita fixarilor defectuoase, jocurilor, etc etc La vibratiile care existau nu poate sa-mi spuna nimeni ca in secunda doi nu era cel putin un surub de aparatoare slabit, ceea ce inseama scurgere de rugina la prima ploaie.
Dar ma rog, cum spuneam, e o parere personala, iar in ceea ce priveste reprezentarea acestor nenorociri pe machete, ma intereseaza mai mult cum, decat cat.