Povestea este poveste si trebuie spusa …
Planul a fot altul dar, in ultimii … multi ani am invatat sa ne adaptam.
Povestea ar fi trebuit sa fie frumoasa, plina, uneori de mister, asa cum ii sta bine unei povesti a unei diorame. Orice diorama sau macheta are o poveste si tare-mi place sa citesc povestile, nu numai pozele, indiferent de subiect.
Initial trebuia sa spun ca am fost obligat sa-mi caut un spatiu unde sa lucrez, avand in vedere ce am in derulare, si conditiile de acasa sunt improprii.
In bucatarie nu este loc

in debara nu este loc

la masa calculatorului chiar nu am loc

Nu a fost sa fie. Am luat taurul de coarne si, ca sa nu lungesc prea mult vorbaria, am sa prezint lucrarea de la Nr.10, nu, nu este vorba despre Downing Street ci despre banalul nr.10 de la o margine de urbe, cu balti si noroaie cand ploua, praf si camasa uda cand este cald.
Atelierul a fost al unui mecanic, pe vremea cand mandatarii mai aveau drepturi, asa ca am sa incer ca aduc aerul anilor ’60 – ’70 iar pentru cumparare, conform afisului de pe poarta, “Relatiuni la numarul 12 vis-à-vis doamna Aglaie. Da Aglaie, cu ie, dar nu va ganditi la sceneta cu papagalul ca nu are legatura.
Oricum nu mai are imoportanta ca lucrurile nu au fost asa, ca asa era povestea, si, din nefericire, trebuie sa trec, sec, la lucrare.