Un pic de background pentru cel slovac.
In primavara lui 1942, pilotii slovaci au inceput antrenamentele pe Bf-109e, in Danemarca ocupata.
Declarata operationala la 1 iulie 1942, 5 (Slowakei) Schul-Staffel Jagdgruppe Drontheim a primit, in loc de cele 12 E7 comandate, o adunatura de E-uri mai vechi si mai noi (2xE2, 1x E3, 5xE4 si 4xE7), multe din ele cu "experienta" in Franta, Batalia Angliei si Africa de Nord, unele avariate, prabusite si reparate de mai multe ori.
Deja, in Luftwaffe, E-ul era considerat depasit si fusese inlocuit de F. In dotarea Slovaciei insa, era inca cel mai modern avion in serviciu, pana atunci pilotii slovaci zburand pe biplane Avia 534, cu elice bipale si tren de aterizare fix.
Dupa stagiul de antrenament din Danemarca, o parte din piloti au format Esc 13 la Piestany, fiind apoi trimisi pe frontul de est, in Caucaz (70 km SE de Krasnodar).
Escadrila a fost alocata unei mari unitati a Luftwaffe (II./JG52) si denumita 13(slow)./JG52.
Avand in general misiuni de vanatoare libera, escadrila slovaca s-a confruntat cu avioane inferioare, I-153, dar prima victorie confirmata a fost un Mig-3, pe 12 Decembrie 42.
Numarul avioanelor operationale s-a redus treptat din cauza lipsei pieselor de schimb si reparatiilor, astfel ca deja in decembrie 42 , numai trei avioane mai erau disponibile.
S-a decis inlocuirea cu F-uri imprumutate, care au inceput sa soseasca la mijlocul lui decembrie, o perioada unitatea zbura in paralel ambele variante, E si F.
Ofensiva Sovietica a determinat abandonarea Krasnodarului, astfel ca in martie 43 unitatea a ajuns in Crimeea.
Pilotii Slovaci ajunsesera la 21 victorii. Acolo au primit mult mai modernele G2 si apoi G4 cu care au continuat campania.
Pana la sfarsitul lui martie, esc slovaca ajunsese la 50 victorii.
In luptele de deasupra Kubanului, deja la sfarsitul lui aprilie marcau a 100 victorie.
Dupa 8 luni de front, escadrila si-a incheiat misiunea si a fost trimisa acasa in Slovacia, avand 1504 misiuni, 206 lupte si 154 victorii aeriene (plus alte 16 neconfirmate).
Pierderile in personal au fost modeste, 4 piloti morti sau disparuti.
A fost inlocuita cu o a doua unitate tot slovaca, care a mai adaugat, in cele patru luni de front, 1100 misiuni si 61 victorii (cu inca 13 neconfirmate).
Ca pierderi trei piloti disparuti (in realitate dezertati la rusi) si alti doi raniti.
17 din cei 29 piloti ai ambelor unitati au devenit asi.
La plecarea acasa (nov 1943) unitatea slovaca a returnat avioanele germanilor.
Povestea E-urilor slovace a continuat acasa, unde a fost compusa o formatie de aparare a capitalei si a zonei industriale Bratislava, ca urmare a amenintarii bombardamentelor americane.
La inceput cu patru avioane 109E si patru piloti, toti asi de pe frontul de est.
In 1944 E-ul era deja mult depasit, asa ca slovacii au comandat 15 Bf-109G6, care au sosit in februarie 1944.
Primele incursiuni ale aviatiei Americane in Slovacia au avut loc in aprilie, ocazie cu care un pilot sovac a doborat din greseala un Me-110 german, crezand ca e b-24 american :)
A scapat usor, pentru ca, la randul sau, unicul spuravietuitor german a declarat ca au fost doborati de un Mustang american, aducand ca argument aripile patratoase .
In primavara lui 44, pilotii slovaci ieseau destul de des la americani, insa destul de pasiv, pentru ca in secret erau instruiti sa se "pastreze" pentru insurectia ce avea sa vina.
Dupa un atac american puternic asupra Bratislavei in 16 iunie (717 morti si 592 raniti ), acuzatiile au inceput sa curga din partea germanilor dar si a populatiei civile astfel ca au fost fortati la o atitudine mai combativa. Un alt raid major pe 26 iunie avea sa duca la prima inclestare cu americanii, rezultand un B-24 doborat dar nu mai putin de trei piloti morti, unul grav ranit si opt avioane complet distruse.
Practic unitatea de aparare a Capitalei inceta astfel sa mai existe.
In vara lui 44, cu frontul de est aproape de casa si insurectia fierband mocnit, toate fortele au fost trimise in est sa apere frontiera.
Afland ca germanii planuiau sa ii dezarmeze, la 31 august nu mai putin de 81 avioane, intre care si ultimele doua 109G ramase in serviciu dupa dezastrul cu americanii, au fugit spre est, catre Lvovul ocupat de Armata Rosie.
Intre timp, insurectia incepuse in Slovacia, insa privata astfel de cele mai bune avioane, fugite la Rusi. Cele ramase, in general avioane vechi sau in reparatie, au foat adunate in graba la Tri Duby si de acolo au zburat misiuni impotriva germanilor deveniti dusmani. Pe durata insurectiei (august-octombrie), aviatia slovaca a efectuat 350 misiuni (vanatoare, bombardament, legatura, aruncari de manifeste) si a doborat 6 avioane inamice (3x FW189. 2xJu-88 si un Ju-52).
Dupa infrangerea insurectiei, baza de la Tri Duby a fost abandonata, toate avioanele in stare de zbor au fost evacuate la rusi, restul fiind distruse.
Pilotii si personalul auxiliar s-au intors la casele lor si s-au "topit" in populatie sau s-au alaturat partizanilor din muntii Tatra.
Pilotii care s-au alaturat Sovieticilor au fost organizati in doua regimente, unul de vanatoare cu 32 LA-5FN, altul de atac la sol cu Il-2, incepand activitatea de front in aprilie 1945.
Vorbind de 109E, avioanele primite de la germani erau celule vechi, resapate. Unele aveau cabina veche de E3, altele cea patratoasa de E4/7.
Camuflajul era in RLM 74/75/76, foarte greu retusat, unele avand "elemente" ce camo tarziu (ex demarcatia unduitoare intre intrados si extrados, la bordul de atac al aripii).
Petele de pe aripi si ampenaje nu erau poligonale, ca la cele germane, ci unduite, ca la FW-190 sau Bf-urile tarzii.
Crucea slovaca nu respecta proportiile celei germane pe care o inlocuia, de exemplu pe intrados se poate observa crucea slovaca cu bratele albe foarte subtiri, similara cu cea de extrados. Asta e un punct ignorat de fabricantii de decaluri, inclusiv al celui folosit de mine.
Capetele de plan si inelul galben de "front de est", emblema slovaca de pe capota erau cam la fel la toate, numerele au suferit mai multe modificari de pozitie si marime (la un moment dat fiind dublate pe fuselaj).
Inscriptionarile tehnice apar pe mai multe avioane, cu alb.
Nr1 in zbor. Se poate observa demarcatia serpuita pe bordul de atac al aripii.
Acelasi avion. Se pot observa detalii interesante, crucea cu brate subtiri pe intrados, camuflajul intens retusat si bechia cu inelush alb.
Se poate observa bine camuflajul specific de pe aripa si ampenaj.
Nr 10 pare ca nu avea linia serpuita la bordul de atac, se pot observa crucile cu brate albe subtiri pe intrados si camoul cu punctulete de pe capota motorului.
Aceasta postare a fost editata de 1-0-9: 28 June 2019 - 08:48 AM
Ajutor
Sus
