Ajutor
Dan Antoniu
Pâna la sfârşitul celei de a douaconflagraţii mondiale când marile puteri au impus graniţe noi, România seînvecina la nord cu Cehoslovacia şi Polonia. Această vecinătate între Rmânia şiPolonia a dus la menţinerea din vechime a unor relaţii de colaborare şi bunăconviețuire, dar, inevitabil şi de conflict uneori. După prima conflagraţiemondială, pentru preîntâmpinarea şi descurajarea unor noi conflicte statale,ţările europene încheie alianţe de neagresiune şi de ajutor militar în cazul încare una din ţările semnatare este supusă unei agresiuni armate. O astfel dealianţă este încheiată în anul 1920 între România, Jugoslavia şi Cehoslovacia,numită "Mica Înţelegere" sau "Mica Antantă", la care înanul 1921 aderă şi Polonia.
Urmare acestor concursuri, Romania aapreciat şi achiziţionat în anul 1933 pentru dotarea aeronauticii sale militareavioane PZL P-11b. Colaborarea a continuat, prin achizitionarea licenţei defabricaţie a acestui tip de avion, construit sub denumirea de IAR-PZL P-11F,dar şi a variantei ulterioare PZL P-24 cu denumirea IAR-PZL P-24E.
În urma unor conjuncturi favorabilecreate de puterile centrale, Germania nazistă începe să-şi manifeste făţişpretenţiile teritoriale faţă de anumite ţări europene. Cu intenţia vădită de aocupa teritorii spre est, elimină o eventuală ripostă din partea URSS încheindcu aceasta la 23 mai 1939, un pact de neagresiune "PactulRibentrop-Molotov", ce împărţea Europa de est între cele două. URSS, bineînţelesavea la rândul ei pretenții teritoriale faţă de vecinii săi.
Urmare acestui pact, România se simteameninţată în primul rând de URSS, apoi de Ungaria, Bulgaria, dar şi deGermania care viza rezervele uriaşe de petrol din subsolul său. În aceastăsituaţie România îşi declară neutralitatea. Cu toate aceste măsuri, Româniaprimeşte la 28 iunie 1940 un ultimatum pentru cedarea unor părţi importante dinteritoriul naţional, refuzul însemnând intervenţia armată a celor două puterisemnatare ale pactului. În această situaţie, România cedează fără luptă.
Imediat Germania se dezlănţuie şi ocupă,fără rezistență, Cehoslovacia, Austria şi Albania. Pe 1 septembrie 1939, ceidoi aliați atacă simultan Polonia, operaţiune încheiată la 6 octombrie 1939,când armata Poloneză a capitulat.
Guvernul României aprobă trecerea peteritoriul său a refugiaţilor refugiaţilor Polonezi. A fost o conduităumanitară de ajutorare a unor dezrădăcinaţi de toate categoriile.Oficialităţile române, dar şi ziarele au condamnat acestă agresiune ce a condusla o gravă dramă umanitară. Ignorând consecinţele grave pentru România, urmarea atitudinii sale umanitare, s-a acordat asistenţă refugiaţilor, cazare,îmbrăcăminte și alocaţii băneşti pentru întreţinere.
La 9 septembrie 1939, Radio România afăcut publică ştirea că guvernul polonez a cerut azil în România, a urmat oreacţie imediată şi cât se poate de ostilă din partea Berlinului, fiindconsiderat "un act incompatibil cu statutul de neutralitate alRomâniei". Au urmat, începând cu 12 septembrie 1939, presiuni politiceprin ambasada Germaniei la Bucureşti, în care recomandau: "Să nu se acordeazil guvernului de la Varşovia sau Înaltului comandament al armatei poloneze;să nu se permită trecerea peste frontiere a unităţilor militare; la nevoie săse opună cu armele; trupele ce vor trece totuşi să fie dezarmete; să seîmpiedice orice tranzit de materiel de război spre Polonia; să se ceară energicguvernului României o declaraţie în acest sens".
Numărulrefugiaţilor polonezi s-a ridicat la 100.000, dintre aceştia 60.000 de militarişi 40.000 civili. Pentru a putea gestiona această situaţie deosebită, la 29septembrie 1938 guvernul român a înfiinţat un "Comisariat General" care să se ocupe de problemeleacestor oameni.
Pe calea aerului au sosit în România1.416 cetăţeni polonezi militari şi civili cu 286 avioane militare şicivile.
Cele 286avioane poloneze refugiate şi abandonate pe teritoriul României necesitauadăpost şi întreţinere, astfel încât, la 1 octombrie 1939, Ministerul ApărăriiNaţionale Român dispune rechiziţionarea acestora şi repartizarea lor înunităţile aeronautice civile şi militare, funcţie de specificul fiecărui tip. Toateaceste avioane au fost trecute pe la Escadrila de Experienţe Pipera pentruevaluarea stării tehnice şi a performanţelor.
Lucrarea face referire la evoluţia aceastor avioane în serviciul Aeronauticii Militare Romane, accidente, repatrierea după finalul conflagratiei.
Format A4, 272 de pagini bogat ilustrate cu peste 400 fotografii, coperta cartonată, Editura STRATUS 2014. A aparut in limba poloneza, urmeaza un tiraj in engleză.
Thumbnail atasat
Aceasta postare a fost editata de Radu-Dan: 13 December 2014 - 11:31 AM
Sus
