După ce l-am terminat pe Flisak, m-am apucat gospodărește de un alt proiect. Ăsta, adică. Vasul de pescuit B25, tot după kitul din carton din Maly Modelarz (scanurile de pe site-ul ăla rusesc) de dinainte să exist io ca ființă.
Well, lucrarea a început cu entuziasm, sandviș de carton (din 3 straturi pentru chilă, două straturi pentru coaste), aracet și stat vreo 3 zile sub mașina de facut pâine (cel mai greu obiect din dotare). Tăieturile au fost ceva mai bine executate, da' iarăși am cam luat țeapă cu simetria.
Aparent, imprimanta mea face ceva scalare numai pe o dimensiune, așa că piesele care sunt orientate altfel decât pe direcția sus-jos pe foaie, apar nițel alterate. Ce să mai discutăm de coaste și foi de bordaj, care au ieșit...cum au ieșit.
Sigur, asta n-ar trebui să fie o scuză. La o adică, se poate măsura, reproiecta, și iese. Da' până nu încerci să le potrivești, de unde să știi că-s șui?
Așadar, etapa 1 (poze din iulie 2013) :
Desigur, nervura aia de la linia de plutire (sau p-acolo) nu era în plan, am făcut-o tot cu șablon din hârtie (atunci n-aveam florar, acuma am).
Mbooon, la momentul ăla totul părea OK. Da' încă nu mă apucasem de bordaj. Ei, da' și când m-am apucaaaat, uite-așa m-am și oprit! Adică am reușit să pun fila de bordaj de la prova (simetrică de nu se poate, nu altceva!) da' nimic altceva. Pur și simplu, nu am reușit să potrivesc nimic, nu reușeam sa înțeleg planurile, nu, nu, nu și iar nu. Sub avalanșa asta de nu, entuziasmul meu s-a prăvălit ca un pietroi am înjurat de-am spurcat, m#$e și la sicriu! Am așezat scheletul frumușel într-un colț și acolo a rămas până...joi. Când a fost zi liberă. Și am pierdut eu ceva vreme p-aici, da' ceva tot mi-a dat ghes. Și uite-așa am avut o revelație!
Două straturi de carton! Sau unul de carton și apoi unul de hârtie, pe care să-l pot șlefui. Sau altceva. A tiny spark that lighten a bonefire!
Așa că m-am apucat și am lipit o serie de fâșii de hârtie (ceva mai groasă, dintr-o agendă) ca să fie de suport, apoi (cu foaaarte mult chin și vai) am reușit să proptesc pe poziție ultima filă de bordaj, care mi s-a părut mai ticălos de așezat. Așa a și fost, adica foarte ticălos de aranjat. Din fericire, pionezele au reușit s-o țină în loc, am turnat p-acolo la aracet/clei de-am năclăit tot, dar s-a așezat. Și stă.
Așa că am prins curaj, și...
Urmarea în episodul viitor! Să fim iubiți!
Aceasta postare a fost editata de buntzi: 20 May 2014 - 06:17 AM