Postat 14 May 2014 - 04:38 PM
Cred ca in cazul sculpturii totusi jurizarea este ceva mai usor de facut decat in cazul picturii, sau mai zis se face la un mod mai obiectiv, si am sa incerc sa explic de ce tind sa cred ca asa stau lucrurile.
Trecand peste respectarea proportiilor pentru figurinele standard, mai exact incadrarea cat mai corecta la scara respectiva (care si aici este un lucru destul de discutabil, pentru ca putem vorbi despre scara reala a unui individ/caracter cunoscut, sau un "regular guy" care este incadrat la aceeasi scara....diferente pot fi notabile), vorbim despre respectarea proportiilor anatomice, care nu pot fi puse in discutie (picioare mai lungi/scurte, maini asimetrice, s.a.m.d. lista problemelor care pot sa apara este lunga). Pe cand la pictura.....ce anume face o nuanta ma placuta decat alta? sau mai bine zis de ce o nuanta poate fi considerata a fi mai buna decat alta atunci cand este aplicata pe o anumita zona?
Fireste daca vorbim despre pielea umana, acolo lucrurile sunt mai simple, pentru ca ai un punct de reper, insa la haine, sau in alte zone ?(teren, accesorii, etc.). Am vazut ca majoritatea opteaza spre exemplu spre "imbatranirea"/"uzarea" hainelor mai ales cand vorbim despre anumite scene, sau plasarea petelor de murdarie/sange pe haine, etc. Mi se pare un mod de a gandi foarte corect si un mare plus de efect pentru finalizarea unei lucrari....insa intrebarea mea este, daca eu atunci cand pictez un soldat fara sa-i adaug astfel de elemente este oare o greseala sau un minus? Pentru ca ma gandesc ca ar trebui notata pictura in sine, nu cum cred eu ca ar trebui pictata(ma refer la cel care analizeaza lucrarea).
Spre exemplu : Vreau sa pictez un soldat german care face parte din Africa Korps. Din cate am urmarit la cei care picteaza, una din ideile pe care le-ar urma (sper sa nu vb prostii) este sa-i dea un ten ceva mai inchis, luand in considerare faptul ca in acea zona pielea prinde o nuanta mai inchisa datorita soarelui. Deci daca as picta cat mai aproape de adevar restul uniformei, fara a o decolora sau fara a aplica o nuanta mai intunecata tenului, sa inteleg ca ar fi o greseala. Dar daca tinem cont de faptul ca atunci cand ajung in Africa, multi dintre baieteii cu par blon si ochi albatri, au insa tenul balan, iar uniforma este inca nouta (pentru ca nu au venit calare pe camila, ci poate cu avionul sau cu vaporul, iar culoarea caramelizata nu se aplica instant), oare mai este o greseala? Si atunci cum o dam la pace? Poate ca eu exact genul asta de soldat am vrut sa pictez, un bobocel nou nout, proaspat trimis pe terenul de ciomageala.
In privinta lucrarilor cu tema SF cred ca lucrurile stau cam la fel ca si in cazul (si acum vb ca si sculptura) caracterelor bipede. Se noteaza cel mai frumos "urat". Spre exemplu daca asezi un Predator sau creatura din seria Alien langa un baubau scos dintr-un film SF de mana a treia, nota 10 stim cu totii cine o sa o ia. Indiferent cat de SF este, punctul de pornire este tot ceea ce cunoastem (schelet/anatomie umana/animala), decat ca este
"deformata"/"readaptata" in functie de necesitati....banuiesc ca cu cat este mai credibila anatomia (scuze pentru cacofoceala) cu atat impactul vizual este mai mare, indiferent cat de SF este lucrarea. Ce anume o face mai credibila? Asta mi-e greu sa explic, insa eu zic ca in general un lucru care este pus acolo unde nu trebuie, sau unde nu-si are rostul, "sare in ochi", asta pesemne ca este unul din punctele de departajare ale lucrarilor SF. Cu cat piesele (partile anatomice) care constituie lucrarea se imbina mai bine unele cu altele, cu atat finalul este mai credibil, punct care cred ca ar departaja o lucrare de alta.
Mai departe cu pictura, lucrurile banuiesc ca se invart cam tot prin aceeasi zona.....de ce o nuanta este mai buna decat alta ? De ce o nuanta de verde este mai buna decat o alta nuanta de verde (exceptand umbrele)?
Am cam lungit pelteaua (ca de obicei) si cred ca am cam depasit tema postarii. Daca nu se "pupa" in context, imi cer scuze, si rog administratorii site-ului sa-i dea un delete.