Ajutor
M-am gandit sa va prezint urmatorul candidat pt colectia mea.
M-am simtit destul de bine cu T-boltul pe care l-am facut si am zis sa mai zabovesc putin in lumea radialelor americane butucanoase.
F8F Bearcat al celor de la Grumann n-a apucat sa mai vada ceva scandal in WWII. A venit prea tarziu pe lume pt asta.
Insa cu siguranta este o masinarie spectaculoasa. In primul rand, e un fel de frate mai mic si mai usor al T-bolt-ului, care are in fata acelasi radial PW2800 steroidizat si care invarte o elice ridicol de mare (pt dimensiunile celulei). In al doilea rand, arata putin ciudat, dar intr-un mod care-mi place totusi…zici ca e un fel de bulldog botos care incearca sa se inalte pe varfuri.
Avionul inspira forta si cam asa si stateau lucrurile. Era un avion cu tractiune excedentara. Regretatul Neil Armstrong spunea ca Bearcat-ul a fost cel mai cool si cel mai funny avion cu care a zburat. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred pe cuvant tot ce-a zis Neil Armstrong.
Umbla vorba prin targ ca proiectantul celor de la Grumann, atunci cand a conceput Bearcat-ul, era indragostit nebuneste de un Fw190A5 capturat de la nemti si testat intensiv in State. Omul s-a dat cu Butcherbird-ul si de-atunci numai asta visa. Si multi spun ca acest lucru se vede in design-ul Bearcat-ului. Nu este vorba de elemente fizice propriu-zise pe care Bearcat le-ar fi imprumutat de la Focke-Wulf (pentru ca nu este cazul), insa este vorba de filozofie: o celula cat mai mica , mai usoara si mai curata aerodinamic posibil, cuplata cu cel mai coi@s radial existent. Iar in ceea ce priveste filozofia de americanilor in acest domeniu, nimeni nu poate spune ca Bearcat-ul nu reprezinta o plecare radicala de la elementele lor traditionale.
Pai comparativ cu toate proiectele americane contemporane lui, Bearcat-ul era minuscul. Atat ca dimensiuni, cat si ca greutate si ca raza de actiune - care a fost sacrificata in incercarea de a tine greutatea aparatului in limite acceptabile.
Cu greutatea e discutabil, pt ca avionul era greu pt standardele europene…dar usor pt cele americane
Rezultatul a fost un energy fighter remarcabil. Am citit mai multe pilot reports gasite pe net…descrierile au fost de fiecare data entuziaste. Forta si tractiune incredibile. Rata de urcare imbatabila. Manevrabilitate iesita din comun, in special in plan vertical. Eric Brown l-a comparat cu Spitfire. Dadea cu usurinta fum in nas la Mustang-uri, in toate regimurile de zbor posibile.
Nu cred ca era neaparat un foarte bun dogfighter in ceea ce priveste virajele. Din ce-am citit, avionul nu vira formidabil (dar care avion american o facea??), in schimb pe verticala rupea tot. Rollrate-ul era de asemenea excelent. Exista unele controverse in legatura cu urcarea, dar cea mai mica rata de urcare pe care am vazut-o era de 23 m/s….ceea ce inseamna cam cat un 109G/K – care era recunoscut totusi ca un campion al urcarii pe verticala, chiar si in etapele tarzii ale razboiului !!!
Oricum, una peste alta avionul imi place.
Sper sa reusesc o reprezentare onorabila a acestei bestii. Voi incerca sa postez constructia cat mai detaliat.
Ca de obinei, parerile si sfaturile voastre vor fi bine-venite.
Thumbnail atasat
Aceasta postare a fost editata de BMF: 21 February 2014 - 10:19 AM
Sus
...o sa ne cam rupa la retina. Dar mi s-a parut mai special.
.. Cat despre bot l-am pilit(pt. Moment) ..in curand wip...
).
) dar am vazut tehnici asemanatoare: Se construieste o placa de dimensiunile panoului cu instrumente, se gasureste panoul cu instrumente in dreptul acestora (unde ar veni decalurile), se lipesc decalurile pe placa din spate in locul marcat si apoi se imbina cele 2 piese. Astfel decalurile nu se urca peste panou si dau impresia de adancime. Pot aparea probleme ins adaca panoul este mai gros de 1 mm ca piese (si de regula asa este), in cazul asta trebuie subtiat.
