Pai de fapt asa ma cam gandeam si eu.
Arat la ce lucrez - practic alea care lipseau si pe masura ce umplu golurile in arborele genealogic, mai postez cate o poza sau doua cu ce am facut deja.
Am o carte in germana cu care ma tot chinui sa pricep ce zice si informatia de acolo voi incerca sa o trec sumar aici ca sa priceapa
homo modelisticus care a fost traiectul sfrânciocului.
Corectura zoologică: Sfranciocul este numit si pasarea macelar deoarece isi face provizii de insecte si mici reptile infigandu-le in spinii unor plante din arealul sau de raspandire.
FW190 A1 de la Sword este scos acum cativa ani buni si metodele short run (serie scurta) isi spuneau mai mult cuvantul decat in zilele noastre.
Lasand la o parte inevitabilele bavuri, plasticul e de buna calitate, permitand gravaje si degrosari fara prea mare efort.
Pentru trecerea de la A1 la A0 a trebuit sa fac urmatoarele modificari.
- inelul care inglobeaza rezervorul de ulei nu era blindat. Spre deosebire de kiturile revell insa, foarte folosite in ultimii ani, acesta are circumferinta buna, depasind sensibil circumferinta botului. In fapt asta nu e bine, pentru ca inelul a devenit asa dupa ce a fost blindat. Peretele din spate a fost inlocuit cu unul de la Revell care avea gaura centrala si ceva detalii. Oricum nu se vor vedea dar ma folosesc de gaura pentru axul elicei ca sa o pot face mobila.
- Coafa elicei era mai scurta si mai conica. Am folosit una reprezentata gresit de la un kit de FW190 mai vechi.
- Turbina de racire din spatele elicei avea deja 12 pale. Turbina cu 12 pale a devenit standard la modelul A0 spre deosebire de prototipul motorizat cu BMW 39 si inmatriculat FO+LY si care avea turbina cu 10 pale. Turbina asta a fost adoptata in urma faptului ca dupa ce au renuntat la mega-coafa cu deschidere frontala de la V1 si V2, motorul tot nu era suficient racit.
- Inmbinarea tablelor de pe "power-egg" (unitatea motorului se putea desprinde pentru inlocuire sau service cu tot cu carcasa de pe avion) este diferita de seriile ulterioare prin faptul ca se prelungea pe partea din fata, lasand continuu capacul cu adanciturile mitralierelor de bot. Am regravat unirea panourilor in zona aia.
- Bosele de pe lateralele botului erau in forma de picatura cu laturile egale. Am slefuit pana am obtinut forma.
- Placa din spatele esapamentelor nu avea fante sau voleti de racire. Am acoperit cu chit detaliile.
- Capota mitralierelor nu are marginile rasfrante in sus (si asta se pastreaza pana la A4). Am slefuit rasfrangerea.
- Armele din aripi fiind tot MG17 nu existau carenaje suplimentare la radacina aripii (doar capace de vizitare lise) iar pe bordul de atac sunt doua gauri mari la care tevile nu ajungeau (nu iese nimic in afara).
- Blindajul dorsal nu era intarit cu bara din spate. Se va omite bara respectiva cand voi ajunge la ea.
- Usa de la compartimentul radio era mai mica, asezata mai jos si de o forma aproape patrata (aproape). Am regravat partea de jos care la kit era paralela cu gravajul de pe muchia de jos a fuselajului.
- Am inlocuit deriva care nu avea nici o urma care sa arate ca era din panza cu una Revell. Nu e foarte corect pentru ca pe original nu se vad adancituri ci doar elemente de intarire pe structura de rezistenta, foarte putin in relief. Face acum o firma, dar am observat prea tarziu.
- Fata de V1 profundoarele au fost marite si au devenit aproape dreptunghiulare din trapezoidale cum erau.
- Am refacut elementul din care iesea cablul antenei care pe kit era subdimensionat. Am incarcat cu superglue si am slefuit (inca nu stiam de Revell-ul ala alb pe care il foloseste Edi si oricum dupa aia nu am gasit).
- Jambele trenului de aterizare fusesera deja intarite fata de V1 si V2 si mecanismul era deja electric fata de cel hidraulic folosit la prototipuri.
Mai jos pun un desen cu diferentele dintre A0 si A1,A2. Desenul e luat de pe IPMS Stockholm.
Kitul pune la dispozitie baia trenului din rasina - destul de groasa si cockpit din rasina corect detaliat.
Chestia e ca la nici un FW nu se vede mare branza din cockpit. Eu am adaugat un colimator (de fapt doar cutia lui cu tamponul din piele) sub streasina care umbrea panoul de bord, urmad ca deasupra sa pun doar sticlele.
Cockpitul de FW 190 este dupa parerea mea cel mai bun exemplu de gandire si design functional teuton.
Am ajuns cu el in faza asta, in care datorita baii trenului (scuze dar nu pot sa-i spun locas la ceva atat de complex) am observat ca nu o sa fiu capabil sa potrivesc extradosurile cu intradosul cu baia si cu fuselajul incarcat deja cu cockpitul.
Am hotarat sa lipesc intai extradosurile de fuselaj (mai putina chituiala ulterioara) si apoi sa fortez un pic intradosul.
Asta a dus la modificarea diedrului la extradosuri si la speranta mea ca intradosul odata lipit le va forta sa stea la un unghi mai relaxat.
Asa cum probabil ati observat, am pus balamale din fir tras la cald, acolo unde a fost nevoie.