Der Kleine "Grune" intr-o superba fotografie de epoca ; varianta anului 1936.
Putina istorie, in loc de continuare
In 1938, Ministerul de Interne al Reich-ului german, a promovat Legea pentru combaterea incendiilor cu scopul(printre altele) de a standardiza si simplifica vehiculele destinate acestor misiuni.
Asa numitul
Schnell Plan din marite 1939,care limita numarul de tipuri de vehicule comerciale, a fost urmat,un an mai tarziu, de un decret al aceluiasi minister, care stabilea si tipurile de vehicule ce urmau sa fie folosite in dotarea unitatilor de pompieri. Decretul nominaliza 23 de tipuri, impartite in trei categorii de capacitate utila: 1,5 ,3,0 si 4,5 tone.
Producatorii de top ca Daimler Benz. Klöckner-Humboldt-Deutz si Metz, s-au vazut obligati de coopereze.
Ca urmare a acestor evoluții, Daimler-Benz ajunsese sa produca Opel Blitz, în Mannheim, pana spre sfârșitul războiului - nu pentru că DB nu ar fi avut un șasiu propriu,adecvat. Sasiurile celor de la Mercedes-Benz au fost, de altfel, reprezentate la toate categoriile de greutate și au servit ca platforme pentru aproape toate vehiculele de pompieri standardizate, ale acelui timp.
Cu toate acestea, Ministerul Aviatiei a utilizat alte denumiri și abrevieri înca din anul 1934, care difereau de cele ale politiei pentru stingere a incendiilor( "Feuerschutzpolizei"), în 1940. Mai mult decat atat, Aviatia avea preferinta pentru alte tipuri de vehicule,decat Ministerul de Interne.
Ministerul Aviației, de exemplu, avea specificata, dotarea vehiculelor cu scari cu placă turnantă ib lungime de 26 de metri, in timp ce in 1940, norma prevedea asemenea scări, în trei lungimi diferite: 17, 22 si 32 de metri.
La data de 30 aprilie 1943 noi abrevieri au intrat în vigoare, înlocuind denumirile și clasificarile diferitelor tipuri de vehicule anterioare, în conformitate cu un principiu unitar. Incepind de atunci, au existat trei categorii de greutate pentru autovehiculele destinate transportarii echipajelor pentru stingerea incendiilor, motopompelor de apa, autoscarilor cu placa turnantă si a autovehiculelor de transport furtunuri.
Insistand asupra modelului ce face obiectul acestui topic, trebuie spus ca In 1934, Ministerul Aviatiei a specificat si el,trei tipuri destinate pompierilor: în categoria de
până la 1,5 tone sarcina utila,o pompa pentru stingerea incendiilor urma sa fie atasata unui vehicul de transport persoane(echipaj); această combinație (KZS 8)nu a avut succes, prin urmare a fost înlocuită ulterior de combinatia dintre o motopompa (acelasi tip ) pe sasiu prevazut cu doua roti, tractata de acelasi vehicul de transport; în terminologia folosita de politie a fost cunoscut sub denumirea de
vehicul usor, destinat echipajelor de stingere a incendiilor (LLG) si i-a fost dat acronimul LF 8(în 1943).
Daimler-Benz a produs 3.800 de vehicule de acest fel, până la sfârșitul războiului, majoritatea dintre ele dotate cu motoare pe benzină de 60 CP, cu sase cilindri, tip M 159.Pompa livra 1.500 de litri de apă pe minut. Sasiurile folosite erau de Mercedes-Benz L 1500 sau de tip L 1500 S si au fost fabricate în Untertürkheim, in timp ce caroseriile si suprastructurle au fost produse în fabrica Sindelfingen (1941-1944).
Pana acum am reusit sa pun la un loc piesele ce compun sasiul modelului, suspensiile, motorul, transmisia,rotile.esapamentul si alte marafeturi d,astea.
Inca nu am folosit nimic pentru "uzuri" si prafuiri. Oricum, nu am intentia de a uza masina asta; cred ca-i sta mai bine curatica asa ca pe vremea cand servea sub deviza
"Gott zur Ehr - dem Nächsten zur Wehr", undeva intr-un orasel ferit de raiduri aeriene.
Desigur, pe la motor si pe sub fustite o sa umblu, dar inca nu le-a venit vremea.
Aceasta postare a fost editata de Longinus: 21 September 2013 - 09:29 PM