Iaca, incep si eu un nou topic.
Ce-o iesi, vom vedea.
Cand l-oi termina, noi sa fim sanatosi. La Sabre ala nemtesc am fost in concediu...acu nu-s si se va vedea
![:whistle:](http://www.cartula.ro/forum/public/style_emoticons/default/whistle.gif)
Hmm...P47 Thunderbolt...fiecare cu parerea lui, dar mie mi se pare ca e un avion atat de urat, incat este aproape frumos. Dita-mai cazanul, mare cat o zi de post. Gratios si elegant ca un elefant. Reflecta aproape perfect filozofia americana...daca poti sa-l faci mare, atunci fa-l si mai mare!
Altii faceau bombardiere bimotoare mai mici ca el.
Orice Messerschmitt, Focke-Wulf sau Spitfire ar fi putut face cercuri in jurul lui. Cu toate astea, a durat al naibii de mult pana nemtii s-au prins ca nu merge sa fugi in picaj de o gasca de P47 pusa pe rele. Si nu putini experten au cazut doborati de P47. Hans Phillip, Emil Lang si Heinrich Bartels sunt numai 3 care imi vin acum in minte...
Mare, urat si al dracu.
![:diablo:](http://www.cartula.ro/forum/public/style_emoticons/default/diablo.gif)
Cam asa as descrie eu P47. A facut insa o treaba al naibii de buna, nu este nevoie sa mai spun asta.
Imi aduc aminte ca am citit undeva prima reactie a unui englez si a unui neamt, piloti de Spitfire si respectiv de Bf109, atunci cand s-au urcat prima oara in cockpit-ul unui Thunderbolt: englezul a zis ca dupa ce s-a pus in scaun si s-a uitat in jos i s-a facut rau de inaltime si s-a gandit cu groaza ca daca aluneca de pe aripa si cade jos isi va rupe gatul cu siguranta...iar neamtul a zis ca a avut impresia ca daca ar fi scapat harta prin cockpit, ar fi putut foarte bine sa se ridice din scaun, si sa se plimbe de jur-imprejurul acestuia, ca s-o caute mai bine.
Pana si pilotii americani (unii dintre ei) considerau Mustagul (eterna rivalitate Mustang cu celelalte tipuri) un fel de "sissy aircraft", in comparatie cu P47...
![B-)](http://www.cartula.ro/forum/public/style_emoticons/default/cool.gif)
Nu mai e nevoie de nicio descriere, cred.
Ce sa zic...macheta tipica de la Academy. O am de vreo 100 de ani. Leul avea 4 zero-uri in plus pe vremea aceea.
Arata binisor, dar se putea si mai bine.
Va fi un proiect OOB...cu investitii suplimentare minime.
Avionul o sa-l fac complet inchis. E al doilea meu proiect pe care il incep cu speranta ca o sa-l si termin. Din punctul asta de vedere, nu voi urmari neaparat sa fac un model care sa corespunda perfect realitatii, fie dpdv detalii sau chiar istoric vorbind.
Adica nu urmaresc ca Eileen al meu, odata terminat, sa fie o replica perfecta al lui Eileen din '44...ci mai degraba sa fie "pe-acolo", sa arate bine si mai ales sa mai invat una-alta.
Vremea replicilor cat mai corecte dpdv tehnic si istoric va veni la mine mai incolo, cand ma voi simti mai stapan pe anumite tehnici.
Kitul are 2 variante de inmatriculare. Am ales Eileen pt ca nu e bare metal si pt ca era vopsit intr-o combinatie interesanta de culori. Extados dark green, intrados RAF sky. Instructiunile dau gri pt intrados, dar am vazut pe net ca intrados-ul era de fapt sky. Haios...sa vedem ce-o iesi.
Experienta mea cu decaluri academy a fost predominant negativa. Prin urmare, nu voi folosi decalurile cu patratelele de pe capota motorului. Voi incerca sa le vopsesc cu aerograful, cu toate ca inca nu am o idee clara despre cum voi masca. La fel si in cazul benzilor alb-negru de sub feselaj...voi vopsi in loc de decal. Asta ca abordare generala, ca pana acolo trebuie sa si asamblez...si intrevad unele probleme la imbinarea planurilor cu fuselajul.
Un dry-fitting scurt arata o potrivire ca naiba si o mare imbinare care va trece prin mijlocul baii trenului de aterizare.
Sper sa reusesc sa-l duc la bun sfarsit si mai ales sa pot veni cu noutati in viitorul apropiat.
Toate cele bune,