ATI Roman 19256 DF
Dupa inca o zi, canicula mare, concentrare la maxim. Paza si stingerea incediilor este prioritara pe o vreme ca aceasta. Zor nevoie ca Autotunul de stins incedii sa fie gata si trimis in misiunile unde este necesar. Initial am vrut sa o fac functionala cu telecomanda. Spatiul redus insa si problemele tehnice m-au determinat sa renunt la automatizare. Cel mai sigur voi face un autobuz functional. Sa vedem ce resurse concretizam si ce timp avem si pentru un autobuz…
Macheta realizata integral home made, cu materiale aflate la indemana, gen forex, bolduri, mesina, agrafe, mine de pix si autocolante, nu este perfecta. Stiu asta si imi asum unele nereusite la ea. Tinand cont ca am avut doar niste roti, tunul pe care l-am modificat, volanul si girofarele, in rest totul e facut de mana mea. Pasiunea imi da solutii acolo unde pare ca totul se termina. Cu rabdare si pasiune se pot realiza lucruri frumoase. Si eu le am pe ambele. Lipsa resurselor determina omul sa gaseasca solutii ieftine si la indemana. Reinterez, eu nu machetez ca sa traiesc, eu traiesc ca sa machetez.
Poate nu reusesc intotdeauna sa obtin exact ceea ce visesz. Ma opresc diverse probleme tehnice, lipsurile din dotare si baza financiara. Nu sunt milionar, dar bogatia mea cea mai de pret este pasiunea. Fireste ca imi doresc ca lucrarile mele sa fie pentru urmasi un exemplu despre tehnologia romaneasca a anilor de ingradire comunista. Atunci, exact cum sunt eu acum, meseriasii erau pusi sa faca din nimicuri lucruri functionale si utile. Incerc si eu la scara redusa. Dupa posiblitati. Mi-as fi dorit sa am resurse sa fac mult mai multe. Sa fac un mic muzeu unde vitorimea sa priveasca putin in trecutul auto romanesc prin ochiul machetistului Arin Panait. Din pacate asa ceva nu va fi posibil. Dar sunt fericit ca pot lasa in urma mea o umbra a trecerii mele prin lumea asta agitata si efemera. Daca am reusit asta vor spune cei din viitor. Sper !
Omul e trecator, lucrurile sale insa pot dainui. Ne nastem stingheri si goi. La fel plecam. Nu luam nimic fizic cu noi. Nici un ban nu are valoare in fata mortii definitiv stapana. Nici o comoara nu pleaca cu tine. Iti raman poate doar amintirile si satisfactia lucrului implinit. Eu sunt satisfacut. Ma simt implinit si bucuros ca pot darui ochilor insetati de amintiri cateva prezente la scara redusa a tehnicii romanesti din vechime.
Multe alte poze
http://arin.panait.n...roman-19256-df/
Multumesc pentru like pe blog!