Kit-ul este un Eduard la 1/48, inmatricularea este chiar cea din foaia de decal a kit-ului. Kit-ul de felul sau a pus multe probleme de asamblare, notabile fiind:
* grosimea bordului de fuga al aripilor... Eduard mai are de munca in domeniul asta, cred, e o regula pentru generatia de kit-uri din care face parte si acest I-16 sa aiba un bord de fuga extrem de gros, si care da batai de cap la subtiat.
* imbinarile din zona botului. Direct din cutie, jumatatile fuselajului sunt prea apropiate, si daca nu se introduce un distantier pentru a le indeparta si a avea forma circulara corecta, nici o cantitate de chit nu mai rezolva problemele de imbinare. Aviz amatorilor. Introducerea distantierului insa va da batai de cap la adaugarea esapamentelor, dupa cum am aflat prea tarziu.
Kit-ul in sine e dragut, si aparent simplu, lucru pe care m-am si bazat atunci cand l-am ales ca subiect de concurs. Din pacate, acum ca l-am terminat, realizez ca n-a fost nici pe departe asa de simplu precum parea, imbinarile complexe, trenul de aterizare extrem de imbarligat si fragil, au transformat kit-ul intr-o lupta care a necesitat mult prea mul timp, timp care din pacate a fost foarte restrans pentru mine in aceasta luna. Daca nu mi-ar fi fost frica de rosiile lui Alexie, probabil nu ar fi fost terminat prea curand.

In schimb, restul sunt invitati sa dea cu rosii (sau doar cu parerea), urmeaza pozele (doar atat am apucat sa fac, si probabil inca vreo 2-3 zile nici n-o sa fac altele mai bune)


